”Am ales să fiu eu însămi într-o lume în care mulți preferă să fie ca alții” – interviu cu Denisa Carmen Ciulinaru – o femeie de afaceri călărășeancă, un om care își dorește să trăiască pur și simplu frumos printre semeni

0
1404

Azi, 8 Martie de Ziua Internațională a Femeii, ziua în care soarele luminează chipul tuturor mamelor, ne-am propus să abordăm un subiect pe care-l dedicăm, de ce nu, tuturor celor care doresc să-și trăiască viața după propriile principii și care, în aceste vremuri tumultoase, vor înțelege că atunci când ești curajos, asumat, dar și discret, poți să-ți găsești locul meritat în societate. Poate nu întâmplător am ales un asemenea om, am ales să vorbim cu o femeie de succes, cu o femeie care demonstrează că are principii sănătoase în viață și care a ales să fie ea însăși într-o lume în care mulți preferă să fie ca… alții. Dacă a ajuns omul stăpân pe principiile sale este pentru faptul că a primit o educație frumoasă și le datorează acest lucru părinților și muncii lor de o viață. Este vorba despre Denisa Carmen Ciulinaru, consilier local, profesor, femeie de afaceri, dar mai cu seamă o mamă care-și iubește foarte mult copii.

”Am fost educată, să dau dovadă de decență, de respect față de cei din jur”

Ediția: Ești o femeie de afaceri, ești în politică… într-un partid… Cum reușești să faci atâtea lucruri în aceste vremuri… Și totuși, ești o femeie discretă…. Mai poate fi asta o calitate azi, când toată lumea vorbește pe toată lumea?

Denisa CIULINARU – Da, este vorba, pur și simplu, de modul în care am fost educată, să dau dovadă de decență, de respect față de cei din jur și zic eu și de bun simț.

Ediția – Și totuși, cum reușești?

D.C. – Probabil este în structura mea… Nu mi-a plăcut niciodată să fiu acolo în față, să dau cu pumnul în masă, să vadă lumea ce nemaipomenită sunt eu. Cred că cel mai bine e să  îi lași pe cei din jur să îți aprecieze calitățile, acesta este principiul meu. Pot să spun că până acum acest lucru a dat roade. Cu siguranță sunt și persoane care nu agreează acest mod de viață, dar aceștia nu fac decât să mă stimuleze să rămân în continuare așa cum am fost tot timpul și să-mi păstrez modul de a gândi și de a relaționa cu oamenii.

Ediția – Crezi că deranjezi cu această atitudine pe care o abordezi?

D.C. – Așa am înțeles, dar nu aceasta a fost intenția mea. Nu ai cum să fii pe placul tuturor. Sunt lucruri pe care nu le iau în seamă, îmi văd de propria cale și principala mea dorință este să rămân așa. Este unul din motivele pentru care m-am limitat la acest nivel în cariera politică, alegând să nu fac compromisuri.

 ”Încercați să rămâneți așa cum v-a construit Dumnezeu, femei! ”

Ediția – Dacă ai adus discuția în acest punct, hai, să vedem, cine este Denisa?

D.C. –  Denisa este mamă, în primul rând și acesta este motivul care mi-a influențat aproape toate celelalte decizii. Atunci când ai copii, înainte de a lua orice decizie, în plan personal, profesional, dar și politic, te gândești la impactul pe care l-ar avea decizia ta asupra copiilor. Sunt femeie și încerc să-mi păstrez această calitate pe care, din păcate, unele o mai pierd din vedere… Și pentru că tot suntem în această lună dedicată femeii, acesta ar fi și sfatul: încercați să rămâneți așa cum v-a construit Dumnezeu, femei! Pentru că, transpunându-ne în bărbați, nu facem decât să ne pierdem identitatea. Putem reuși foarte bine ca femei. Putem fi și puternice, și curajoase, dar ar fi bine să rămânem în limitele feminității, contează inclusiv pentru starea noastră de spirit.

Ediția: – Și totuși, îți desfășori activitatea într-un domeniu în care sunt mai mulți bărbați…

D.C. – Așa este! Deși activez într-un domeniu în care predomină bărbații, încerc să rămân femeie și mi se pare un lucru foarte important. Tocmai de asta eu mă bazez pe o echipă, nu sunt genul de om care crede că știe și poate să le facă pe toate. Am ales oamenii potriviți la locul potrivit, fiecare știe foarte bine ce are de făcut, iar noi aici (n.red. la ferma familiei Ciulinaru) suntem ca o familie, noi suntem prieteni și așa funcționăm. Aici în fermă nu este vorba despre ”șefi și subalterni”, suntem o echipă, suntem parteneri. Consider că fiecărui om trebuie să-i las o libertate de acțiune pentru a-i stimula creativitatea și pentru a-i permite să își pună amprenta asupra activității lui și astfel, eu cred că lucrurile merg bine.

 Pentru mine copiii sunt un dar ceresc!”

Ediția: – Ne-am îndepărtat puțin, să revenim la statutul de mamă…

D.C. – Așa cum spuneam, statutul de mamă mi-a influențat foarte mult deciziile în viață. Am refuzat, de multe ori, oportunități de ascensiune în carieră pentru că am prioritizat relația cu copiii mei. Nu regret alegerile făcute pentru că dezvoltarea lor armonioasă îmi este satisfacția supremă.

Ediția: – Că tot a venit vorba despre copii, care este relația ta cu ei, și aș vrea să spui, dat fiind faptul că ești o femeie de afaceri, este suficient timpul pe care îl dedici momentelor împreună cu ei?

D.C. –  Cred cu tărie că nu întotdeauna întinderea timpului petrecut cu ei nu este cea mai importantă, ci calitatea timpului petrecut împreună. Sunt acolo atât cât ei simt nevoia și comunicăm foarte mult pentru că au ajuns la vârsta la care acest aspect este esențial.

Ediția: – … sunteți prieteni?

D.C. – Da, suntem prieteni înainte de toate! Adevărul este că eu nu am văzut niciodată viața fără copii. Și am luptat din răsputeri să îi am,  chiar părea imposibil, până la urmă am reușit să transform “imposibilul” în posibil. Pentru mine, copiii sunt un dar ceresc! Aceasta a fost dorința mea dintotdeauna, să am un băiat și o fată, iar Dumnezeu m-a ajutat să fie așa.

Ediția: – Cred că nu ți-a fost ușor…

D.C. – Nu a fost ușor, nimic nu e ușor pe lumea asta… Dar, după mulți ani de încercări disperate, mi-am dat seama că și medicina are limitele ei și am hotărât să adopt doi copii. Azi, sunt foarte fericită că îi am și că mi-au împlinit viața.

Ediția: – Cu alte cuvinte, îi încurajezi pe cei care-și doresc copii și nu-i pot avea pe cale naturală, să adopte?

D.C. – Încurajez adopția, pentru că fiecare copil de pe lumea aceasta merită să fie fericit. Iar gestul în sine îl faci pentru tine și pentru ei. E grea meseria de părinte, mai întâmpini și diferite obstacole, dar atunci când există iubire, le depășești pe toate. Momentul când copilul îți spune ”te iubesc!”, nu se poate compara cu nimic, bucuria este imensă.

  Părinții mei au construit ceva. Eu nu puteam să renunț la toată munca lor”

Ediția: – Să abordăm puțin și Denisa – femeia de afaceri. Ți-a fost greu să preiei frâiele unei afaceri după ce ai trecut printr-un moment greu în viață, cel al pierderii tatălui?

D.C. – După decesul tatălui meu și după divorț, unii s-au așteptat să vând afacerea. Dimpotrivă, mie nu mi-a trecut niciodată prin cap acest lucru, în primul rând pentru numele pe care-l port, acela al tatălui meu. Părinții mei, și mama și tata, au construit ceva. Eu nu puteam să renunț la toată munca lor.

Ediția: – Ți-a propus vreodată tatăl tău să preiei afacerea?

D.C. –  Mi-a spus-o ani de zile și de fiecare dată răspunsul meu era același: ”Eu în agricultură? Niciodată! Doar n-o să mă duc eu pe câmp!” Uite, că viața te duce acolo unde-ai zis că nu vei ajunge și culmea e să constați că o faci cu plăcere! După ce tata a plecat, a trebuit să fac asta, în primul rând pentru memoria lui, pentru copiii mei, și pentru mine.

Ediția: – Și uite așa ai îndrăgit afacerea aceasta cu agricultura…

D.C. – Exact! Eu care spuneam că nu am ce să caut pe câmp, m-am trezit aici cu totul! Poate și pentru faptul că mi-am apreciat întotdeauna părinții, munca lor aici, i-am iubit, știu cât efort au depus. Eu care fugeam de agricultură, acum îmi place ceea ce fac. Sunt foarte atașată de părinții mei, iar pentru mine, tata a reprezentat un exemplu și rămâne în gândurile și în inima mea tot timpul. Sunt mândră că îi port numele.

Ediția: – De aici îți iei și puterea de a merge mai departe…

D.C. – Chiar dacă am trecut și prin momente mai grele, mi-am spus întotdeauna că trebuie lupt. Sunt conștientă că n-ai cum să mergi până la capăt pe un drum, dacă nu-ți asumi toate riscurile. Atunci când ți-ai fixat anumite obiective, trebuie să pui cărămidă peste cărămidă, până ajungi să ți le atingi. Trebuie să mergi și cu mintea și cu sufletul, și atunci când mergi cu amândouă, cu siguranță vei reuși. Sunt lucruri pe care le discut și cu studenții mei, de câte ori am ocazia. Încerc să îi fac să conștientizeze că succesul stă numai în mâinile lor, iar dacă vor munci mult și vor avea și puțină răbdare, cu siguranță vor reuși în carieră. Conexiunea cu tinerii îmi dă energie și poftă de viață și abia aștept să mă întorc în mediul academic după acest an de pauză.

Ediția: – Cred că tu abordezi și un alt fel de metodă în ceea ce privește relația cu studenții…

D.C. – Nu mi-a plăcut niciodată stilul acela didactic de teorie și numai teorie… Eu am împletit întotdeauna teoria cu ceea ce știu eu, cu ceea ce am învățat de la alții și cu ceea ce am dobândit de la viață.

Mi-am asumat tot ce am făcut”

Ediția – Îți făceam o caracterizare la începutul interviului și spuneam că ești un om discret și curajos. Este Denisa un om asumat?

D.C. – Mi-am asumat tot ce am făcut. Atât cât le faci, trebuie să le și duci. Nu-mi plac oamenii care nu sunt capabili să își asume faptele lor. Nu știu dacă reprezintă un atu acest lucru, dar eu nu vreau să mă schimb. Dacă am făcut un lucru bun, pentru mine este suficientă împăcarea și împlinirea sufletească, iar dacă acel lucru este apreciat de cineva, este o bucurie și mai mare.

”Mi-e teamă de oamenii parșivi!”

Ediția:  – Ți-e teamă de ceva?

D.C. – Da, mi-e teamă de oamenii parșivi. Eu nu știu dacă e o calitate sau defect, dar eu sunt o persoană sinceră și am o mare problemă cu oamenii neasumați. Și nu că nu le-aș face față ci, pur și simplu pentru motivul că ajung să trăiesc zi de zi din ce în ce mai multe dezamăgiri și acest lucru doare. Uneori, am momente în care spun că eu nu mă mai regăsesc deloc aici.

Ediția: – E nevoie să ne redescoperim valorile?

D.C. – Chiar și studenților am încercat să le imprim anumite valori. Și nu spun că eu sunt cea perfectă sau că sunt un model de urmat, dar cred în anumite valori. Au fost și replici din rândul studenților care spuneau că ”de ce să fim așa când vezi că altora, care sunt exact invers, le merge bine?”, dar în același timp toată lumea condamnă peste tot anumite tipuri de comportament. Imediat a venit întrebarea: ”tu, ce faci ca să schimbi ceva?” Dai cu pietre și atât! Spui că orașul e murdar, dar arunci hârtia pe jos. Poate fi un lucru minor, dar de aici trebuie pornit.

Ediția: – Și ne întrebăm de ce atunci când mergem într-o țară străină putem să păstrăm curățenia…

D.C. – Pentru că ne e teamă! Noi avem o problemă aici și cu legile și aplicarea lor, dar asta-i o temă pe care aș vrea, dacă îmi permiteți, să o abordăm separat, cu altă ocazie.

”Am prieteni, dar nu foarte mulți”

Ediția: – Denisa are prieteni?

D.C. – Normal, că am prieteni, dar nu foarte mulți. Prietenii mei sunt puțini, dar sunt acei oameni cu care eu împărtășesc aceleași valori, sunt apropiați sufletului și crede-mă, cu câțiva dintre ei poate nu vorbesc cu lunile, dar știu că sunt acolo în suflet.

Ediția: – Ai avut parte și de trădări în viață?

D.C. – Cred că toți trecem și prin asemenea momente. Au existat oameni în jurul meu care m-au trădat, dar i-am lăsat în urmă.

”Păstrez multe locuri în memoria tatălui meu”

Ediția: – Să abordăm puțin și celelalte afaceri ale familiei…

D.C. – În ultimii doi ani am repus pe picioare bazinul piscicol, l-am deschis pescuitului sportiv. Pentru mine, ”Balta – La Ciulinaru” reprezintă, înainte de toate, locul în care îmi încarc bateriile. Astă vară, aproape în fiecare seară, mergeam acolo cel puțin o jumătate de oră să stau pe malul apei, să ascult natura. Am încercat să creez acolo condiții civilizate, mai este de lucru, dar mi-am dorit să păstrez sălbăticia zonei și să nu intru foarte tare în decorul pe care ni-l oferă natura, mai ales că este o arie protejată. Să fie acolo acel ”colț de Rai” pe care mi l-am dorit dintotdeauna. Nu pot să spun că este o afacere, dar păstrez acel loc, ca și multe altele, în memoria tatălui meu și pentru a da o imagine cât mai bună locurilor pe unde trec.

Ediția: – … și tâmplăria?

D.C. – Este tot o afacere a tatălui meu, dar care devenise nerentabilă. Am încercat să readuc la viață acest meșteșug, am acolo doi oameni foarte pricepuți care lucrează cu mult drag și măiestrie lemnul. Mie îmi place lemnul, dă acea căldură și face ca o casă să devină primitoare. În acest moment avem destul de muncă și pe această zonă și sper ca mobilierul și ușile care se fac aici să intre în cât mai multe case și să ducem acea căldură în căminele călărășenilor și nu numai. Sunt alte preocupări care merg în paralel cu agricultura care rămâne de bază, dar e important să faci și altceva care ține de frumos și de natură.

Ediția: – A fost o deosebită plăcere să stăm de vorbă, drept dovadă interviul s-a cam lungit, dar trebuie să încheiem. Un gând la final?

D.C. – O să închei cu o ultimă postare a mea de pe pagina de Facebook în care mărturisesc că nu îmi va putea lua nimeni niciodată caracterul și principiile. Nu îmi va putea lua nimeni ideile și gândurile, sentimentele și trăirile, curajul și delăsările. Știu că nu sunt perfectă, îmi cunosc defectele și le accept pentru că fac parte din mine. Și unul dintre aspectele care mă deosebesc cu desăvârșire de alții este că am ales să fiu eu însămi într-o lume în care mulți preferă să fie ca alții. Și închei cu același mesaj pentru toate femeile, nu uitați să vă păstrați feminitatea. La mulți ani!

 

 

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

twenty − one =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.