Dunărea / Au trecut 19 ani…

0
45
"Visul lui Ion Comşa devenise realitate – Dunărea urma să joace meciul de baraj pentru promovarea în divizia A. În cazul unei reuţite, Dunărea Călăraşi era prima echipă călărăşană care urma să joace, din campionatul viitor, în divizia A. Chiar dacă divizia A, de atunci, era al doilea eşalon fotbalistic, posibila promovare a echipei noastre era o reală performanţă.
Meciul dintre Dunărea Călăraşi şi Faur Bucureşti urma să se joace la Buzău. Învingătoarea din acest meci – pe undeva, era ca un meci de cupă, pentru că nu putea exista egalitate la finalul partidei, o singură echipă urma să promoveze în divizia A (Dunărea), sau să rămână în divizia A (Faur)…
… La ora meciului, pe stadionul Crâng din Buzău, erau circa 5000 de spectatori, din care 3000 de călărăşeni! O coloană de circa 5 kilometri de autobuze, autocare, maşini mici, camioane, autoutilitare, mocăniţe, motorete, motociclete şi scutere, era asemeni unui şarpe ce străbătea Bărăganul cu o ţintă precisă – stadionul din Crângul Buzăului …
… Echipele ies la încălzire. La noi, mare surpriză, nu joacă Scăeţeanu! O să vedeţi, ne linişteşte Frăţilă.
Ies arbitri – Aron Huzu (Sibiu), V. Banu şi Gh. Biziniche (Ploieşti) urmaţi de cele două echipe. La noi: Toma – Marinache, Popa, Simion, Sebe – Zeciu, Ad. Păun, Stanciu, Munteanu – Farin, Slave
… Începe meciul. Miza îşi pune amprenta de la început pe evoluţia jucătorilor. Ai noştri erau bine aşezaţi în teren, pasau frumos, se mişcau frumos şi parcă erau mai lucizi. .. Min. 31, Zeciu faultează şi primeşte avertisment… Minutul 42, Zeciu comite o nouă imprudenţă, vede al doilea avertisment şi, automat, este eliminat! … Fără Zeciu, linia de mijloc scârţâie, apărarea este supusă la presiune, dar Toma e la post. Dezarmant de calm! De unde oare? Galeria simte şi “ajută” necondiţionat echipa!
La pauză: 0-0… 
.. Intră Scăeţeanu în locul lui Slave şi viteza de joc a echipei noastre creşte.
Suntem mai mult în terenul Faurului şi în min. 54, Scăeţeanu fulgeră bara! Un vuiet prelung alungă toate păsările din Crâng.
Minutul 59. Scăieţeanu demarează irezistibil pe extrema dreaptă, driblează în mare viteză şi trimite fundaşul “la seminţe”, vrea să centreze de lângă fanionul de colţ, dar … trimite (urlet de deznădejde al tribunei!) înapoi, la 18 – 20 de metri de poartă. Acolo era Farin, Un şut, fără preluare, un şut plin, sănătos, trimite mingea în plasă, jos lângă bară, în ciuda plonjonului disperat al lui Ştefănescu! Tribunele sunt în delir.Emoţiile explodează, lacrimile nu mai au zăgaz. Ne îmbrăţişăm fericiţi, în linişte. Nimeni nu mai putea spune nimic. Pe teren, băieţii îşi vedeau de treabă de parcă nici nu ar fi trăit momentul. De unde atâta calm? Noi în tribune eram terminaţi de emoţie, de bucurie, de această amestecătură de simţăminte ce nu  poate fi descrisă…
(din lucrarea "Nouă decenii de fotbal pe malul Borcei")
Haideţi să ne oprim! Sunt amitiri de AUR, dar care acum, după 19 ani … dor!
Când au trecut 19 ani?
Poate la anul … Când vom scrie ca Dumas-tatăl: "După 20 de ani!"

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

17 + eleven =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.