La piaţă…

    0
    42

    Am ieşit, ca tot omul, zilele trecute, la piaţă. Mi-am făcut, bineînţeles, o listă pe care speram eu să o respect, dar ştiţi cum e, socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg. Cu toate acestea, mă încăpăţânez de fiecare data să-mi fac o listă cu tot cee ce îmi este de trebuinţă şi probabil fac asta doar ca să-mi simt buzunarul în siguranţă. Aşadar, ajung în piaţă, fac un tur de forţă printre tarabe, mă gândesc la preţurile expuse pe produse, mă gândesc la fondul alocat din buzunar şi… supriză! Nu-mi ieşeau calculele în niciun fel! Păi, să vă spun unde m-am încurcat. Am luat roşii, ardei, verdeaţă, morcov, dovlecei, o ţelină nişte fruncte şi… aici e aici! Gândindu-mă că la ciorba pe care trebuia să o gătesc îmi trebuie şi păstârnac mă îndrept hotărâtă către taraba unui comerciant care avea această legume la vânzare. Nici nu ajung bine, că omul nostru, ghicindu-mi gândurile, mă întâmpină imediat cu un păstârnac în mână. “Ia uitaţi, domniţă! Luaţi de la mine că e marfă proaspătă”, îmi spune îmbietor comerciantul. “Cât este kilogramul?”, întreb firesc. “6,5 domniţă!”, îmi răspunde fără niciun dubiu acelaşi personaj stand mai departe cu păstârnacul în mână. Nu ştiu ce naiba am avut, ce m-a schimbat în aşa hal, pentru că de obicei nu-mi place să mă tocmesc la piaţă şi niciodată nu am apelat la nimeni să lase la preţ. De data asta, când am auzit preţul, parcă m-a lovit în moalele capului, la fel ca într-unul dintre anii trecuţi, atunci când înainte de Sărbătorile de Paşti, leuşteanul mai avea puţin şi ajungea la preţul aurului! Ca atare, reacţia mea a fost un ape care nici eu nu mi-o explic, dar am răbufnit: “Oameni buni aţi înebunit?”, a fost răspunsul meu la auzul preţului kilogramului de păstârnac “Ce naiba, e o legume banală, totuşi! De ce costă aşa de mult?”, mă întrebam într-una printre tarabele comercianţilor încercând să identific un preţ mai mic. Fără niciun folos! Acelaşi preţ, pentru că, ştim cu toţii, dacă samsarii pun un preţ de dimineaţă, nici dracu nu-l mai schimbă peste zi. Până la urmă, nervoasă cum eram, am renunţat să mai cumpăr această legumă, ciorba mea a ieşit destul de gustoasă chiar dacă i-a lipsit dulceaţa şi aroma păstârnacului. Din păcate, am plecat cu un gust amar din piaţă gândindu-mă că doar pentru unii agricultura este o afacere profitabilă. Şi cu siguranţă nu sunt cei care se ostoiesc să cultive şi să se chinuie până dă primul fir de ceapă şi care trudesc din greu, ci cei care profit după munca lor. Peste tot samsarii opresc în faţa curţilor şi încarcă portbagajele cu legume şi fructe luate de la ţărani. Următoarea oprire este la piaţă acolo unde vând kilogramul la un preţ, de cele mai multe ori chiar şi de 3 ori mai mare faţă de cel cu care au achiziţionat produsele. Tocmai de aceea, la un calcul simplu, la finalul unei luni, bişniţarii rămân cu câteva zeci de milione de lei bune în buzunar, pe când producătorii decât cu câteva sute. A cui e vina? Nu ştim, dar nimeni nu face nimic în acest sens. Însă, cei care au de siferit la buzunar, nu sunt doar producătorii adevăraţi, dar şi noi, consumatorii care de fiecare data suntem nevoiţi să scoatem zeci de lei în plus pe un produs, doar pentru că aşa e regula. Regula samsarilor! 

    Comentarii

    comentarii

    LĂSAȚI UN MESAJ

    3 + 11 =

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.