Cascheta cu pãcãnele

    0
    29
    Poliţia din Cãlãraşi a avut sãptãmâna trecutã o acţiune strict secretã. Atât de secretã a fost acţiunea, încât am auzit şi eu de ea. “Pe surse”, cum zic ziariştii adevãraţi cu legitimaţii vizate… Sursa mea e camuflatã mai bine decât personajele Rodicãi Ojog Braşoveanu şi trãieşte infiltratã fix în Bazarul de la Big, fãrã sã aibã pretenţii materiale pentru serviciile de “spionaj” prestate în folosul blogului meu. Nu este o sursã d’aia patrioatã cu convingeri sãnãtoase, nici colaborator cu semnãturã pe angajamentul scris de mânã, prin care a primit şi nume de “scenã” ştiut doar de omul de legãturã, ci e una proastã, care vinde doar papuci… Atât de proastã, încât nici nu ştie cã e sursã…

     

    Cum mã învârteam eu prin Bazar, nãucit de mirosul de plastic al papucilor de pe tarabe, amestecat cu transpiraţia oţeţitã, evaporatã de razele soarelui primãvãratic de sub fustele creţe ale vânzãtoarelor, undeva, la câţiva metri de taraba cu papuci la care aveam sã poposesc, doi domni vorbeau vorbe, la o cafea de un leu, scursã din dozatorul de la poartã. Las bastonul rezemat de tarabã, mã aşez pe un scaun de plastic şi mã descalţ ca sã pot proba papucii, ascultând fãrã sã vreau discuţia domnilor. Patroni de tarabã, am gândit eu atunci, cã erau îmbracãţi mai curat decât vânzãtorii, iar unul mare cât bradul primarului din Piaţa Big dãdea ordine tuturor.
    –        Si ce-ai fãcut?, l-am auzit zicãnd pe unul dintre ei, iar dupã voce era “cel ca bradu’”…
    –        Le-am urcat d’atunci in dubiţã şi mã duc acum sã le scot, a raspuns celãlalt cu accent de rãgãţean sadea.
    –        Şi nu s-a prins gaboru’ cã le-ai sãltat d’acolo?
    –        Nu, cum sã prindã mã, ce io sunt prost? Am ştiut cã vin, dã-i dracu’…
    –        N-am zis cã eşti prost, dã-te dracu, zic doar cã ai avut bulan şi ai scãpat de pãcãnele pânã sã vinã garda. Ai avut noroc cã te-a sunat omu’, cã erai mâncat…, i-a mai zis “cel ca bradu’”, apoi şi-a aprins o ţigare şi i-a chemat pe doi la alte tarabe, dar de vorbit, a vorbit doar cu unul:
    –        Bã, mergi cu şefu’ cã te cinsteşte şi daţi jos nişte aparate, clar?
    –        Da, bre…, dã-mi o ţigare şi-am plecat, a zis ãla…, apoi gaşca s-a spart brusc, iar eu am rãmas lângã tarabã ca sa-mi plãtesc papucii.
    I-am dat banii uneia dintre vânzãtoare şi cât am aşteptat restul, cã e grea
    matematica-n bazar, le-am ascultat sporovãind:
    –        Ce-a pãţit fã ãla?, a întrebat una.
    –        A fost garda-n control şi era gata-gata sa-l prindã fãrã acte la pãcãnele, iar norocul lui a fost cã l-a sunat cineva, nu ştiu cine… şi l-a anunţat. Le-a bãgat într-o dubiţã şi le-a ţinut în parcare, aici la Bazar. Omu’ meu l-a ajutat sa le urce, iar acum s-a dus cu el sã le descarce…, a raspuns cealaltã vânzãtoare, cea pe care, de azi, o s-o cheme “Sursa”, sursa mea de papuci şi de informaţii.
    Acum nu ştiu ce sã fac, sã-mi tocesc pingelele şi bastonul prin oraş şi sã caut toate localurile cu pãcãnele, poate îl recunosc pe bãiatul protejat şi sã risc în joaca “de-a 007” o anchetã, sã stau în banca mea sau sã rog ziariştii cu legitimaţii vizate pe anul 2013 sã preia cazul şi sã arunce câteva întrebãri pe ici, pe colo…
    Mai vedem, zise orbul…
    Acesr material este un pamflet şi trebuie trata ca atare.

    Comentarii

    comentarii

    LĂSAȚI UN MESAJ

    five × 2 =